Mai devreme sau mai târziu, după ce au un job stabil și încep să-și construiască o carieră, copiii vor să și plece din casa părintească, să locuiască undeva singuri. În momentul în care apare această dorință încep o serie de calcule și discuții care pun în balanță cele două variante disponibile: chiria sau rata pentru un credit imobiliar.
Programul Prima Casă a făcut foarte atractivă varianta achiziției, mai ales pentru tinerii care au ajuns la un nivel de venit care le permite să acopere o chirie și cheltuielile lunare aferente utilităților. De obicei, părinții suportă avansul, așa că algoritmul achiziției se reduce cu acest element extrem de important, care, se poziționa ca o piedică în contractarea creditului. În aceste condiții, achiziția pare cea mai bună variantă, cu toate acestea, nu sunt puțini cei care preferă chiria.
Din punctul de vedere al costurilor, dacă în urmă cu câțiva ani, chiriile și ratele erau la un nivel similar, acum chiriile au început să pună o presiune financiară din ce în ce mai importantă pe cei care trebuie să le suporte. Într-adevăr, chiria este o variantă locativă flexibilă, care nu impune obligații și responsabilități exceptând plata chiriei și a cheltuielilor la timp și respectarea spațiului locativ. În rest, mutarea se poate oricând spațiul nu mai corespunde nevoilor chiriașului, iar mutarea se face rapid și fără complicații, mai ales dacă apartamentul închiriat a fost oferit de către proprietar complet mobilat și utilat.
Pentru tineri flexibilitatea este un avantaj important deoarece, fiind la abia la începutul carierei, nu au un plan definit. Poate au o oportunitate de relocare în vederea dezvoltări profesionale, situație în care o rată ar putea deveni destul de incomodă și inutilă.
Totuși, achiziția unei locuințe este o investiție pe termen lung care, la un moment dat poate aduce profit. Până la urmă, dorințele, percepțiile, nevoile și disponibilitățile financiare ale fiecărui individ sunt determinante pentru a face cea mai avantajoasă alegere.